Spirit independent înlănțuit în trup
Negru se coboară în ură
Răbdând de foame precum un lup
Devine un demon ce îndura.
Închis fără cale de scăpare
E atras de orizontul cel mare
Afară, cerul îi dă libertatea
Seninul albastru îi reda puritatea.
Un demon strâns între ghimpi otrăviti de trandafir
Dispare în căutarea unui nou destin
Se privea în oglindă cu ochi roșii de safir
Încercând a se privii într-un glas cristalin.
Prins în propriile emoții devine instabil
Continuă a se purta din ce în ce mai ostil
Cu îndoială față de lumea ce-l înconjoară
Crede că pentru el paradisul o sa moară.
O lacrimă de speranță îl ține în picioare
Focul îi iese din suflet și din purtare
Vrând să îl îndrume spre dorința arzătoare
Demonul își gasește o nouă deghizare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu