Pheonix

Un pheonix ce e născut prin foc și cenusa,
Închis în cușca precum e în vitrină o papușă,
Răsare cu înfățișarea ca de paradis
Și prin ucidere reînvie din propriul său abis.

Al lui păcat din negură se trage,
Prin frumusețe și voință se retrage,
Pasăre a paradisului salvată de focul cel arzator
Redând un peisaj din ce în ce mai încântator.

Căutând printre arbuști în zare
Orizontul îi dă un mijloc de eliberare
Se oprește ridicând privirea spre cer
Culoarea sa va rămâne întotdeauna un mister.

Înauntrul ei este surprinsă o furtună,
Iar afară cerul cel albastru tună
Urmărind lumea dintr-un scut de diamant
Începe a dansa într-un ritm alarmant.

Fluxul focului căldură daruiește,
Diamantul fiind acum sfarământ, pasărea în vals trăiește.
Învârtindu-se, apripile și le deschide
Îndepărtându-se cu agilitatea unei clepsidre.